3.1 Ce este o politică publică și cum o dezvoltăm pas cu pas

Ce înseamnă o politică?

Pentru a înțelege cum să dezvoltăm politici de tineret pentru tineri este important să înțelegem că acestea nu se pot dezvolta fără ca ei să fie parte implicată nu doar ca grup țintă, ci și prin asumarea unui rol activ din partea acestuia.

foto credit pixbay.com

Politicile publice pot îmbrăca forme foarte diferite precum modele de schimbare socială, propuneri și implementare de reforme sau dezvoltarea de servicii publice mai bune. Acestea pot să aibă un impact asupra unor sectoare foarte diferite din mediile economic sau social și pot fi implementate sub formă de inițiative legislative, regulamente sau programe administrative. Politicile publice eficiente oferă mai degrabă structură pentru buna guvernanță decât să creeze situații prin care guvernele sau autoritățile publice să reacționeze la evenimente.

Dezvoltarea unei politici public ar trebui să plece de la nevoile reale ale cetățenilor. În acest sens este important să se bazeze pe studii, cercetări, analize, consultări publice precum și evaluarea diferitelor opțiuni precum și pe sinteze ale informațiilor existente. Cu cât este mai puternică baza de informare și cercetare cu atât potențialul pentru a o bună guvernanță și pentru a lua o decizie cât mai apropiată de cetățean crește.

Pentru a porni la drum către dezvoltarea unei politici publice este nevoie mai întâi să cunoaștem și să explorăm cât de bine putem contextul problemei pe care ne dorim să o rezolvăm, la toate nivelurile de manifestare și în toate mediile în care a fost menționată. Echipa de analiză trebuie să se îndrepte către resursele informaționale locale, naționale și europene în același timp, să le poată compara și să observe care sunt punctele de sprijin și care sunt cele vulnerabile pentru a trece la etapa de redactare a politicii.

Datele colectate din pasul precedent constituie o bază pentru a crea și a pune în practică propria analiză care să prezinte date cât mai recente și cu implicarea a cât mai multor actori interesați de problemă și de schimbare, și modul în care ar crea beneficii sau nu pentru aceștia.

Cum dezvoltăm politici de tineret cu și pentru tineri pas cu pas?

În acest sens, un model eficient în cinci pași pentru crearea unei politici publice eficiente fost propus de Consiliul Europei ca parte a măsurilor incluse în manualul Taking it seriously^[1] ca suport pentru recomandarea Enter!^[2]:

-          Pasul 1: înțelegerea problemei și a nevoilor

o   Definirea problemei – care este motivul pentru o nouă politică de tineret și care sunt obiectivele și rezultatele așteptate

o   Este o problemă nouă care nu a mai fost abordată până acum sau una abordată deja într-o politică care are trebui actualizată

o   Analizarea serviciilor relevante existente, care sunt punctele lor tari și punctele slabe

o   Identificarea actorilor implicați relevanți, care este rolul acestora și cum pot fi implicați în proces

o   Stabilirea unei structuri responsabile care să supravegheze procesul de dezvoltare a politicii publice

o   Definirea unui plan de acțiune

-          Pasul 2: dezvoltarea posibilelor soluții

o   Colectarea dovezilor și a informațiilor existente

o   Consultarea largă a actorilor relevanți

o   Implicarea tuturor organizațiilor și persoanelor relevante pentru problemă

o   Implicarea activă a tinerilor și publicului care ar putea fi afectat de tema politicii publice

o   Identificarea riscurilor și obstacolelor posibile

o   Crearea de opțiuni și căi de abordare pentru acțiuni viitoare

o   Dezvoltarea unui plan de acțiune prin care aceste opțiuni să fie testate, monitorizare și evaluate

o   Estimarea costurilor pe care le implică fiecare din aceste opțiuni în parte și a resurselor disponibile

-          Pasul 3: testarea opțiunilor

o   Comunicarea opțiunilor de politici publice

o   Identificarea și implementarea unor servicii de sprijin și oferirea de suport, formare, consultanță

o   Testarea efectivă a opțiunilor

o   Oferirea de mecanisme de feedback pentru fiecare opțiune în parte

-          Pasul 4: acordul asupra soluției cele mai bune

o   Colectarea, evaluarea și procesarea informațiilor obținute în urma feedback-ului

o   Analizarea rezultatelor și selectarea celei mai bune opțiuni în baza criteriilor de eficiență și eficacitate

o   Ajustarea și revizuirea politicilor existente sau crearea unei politici noi

o   Crearea unui plan de acțiune cu menționarea etapelor în timp, resurselor materiale și umane necesare etc

-          Pasul 5: implementarea politicii agreate

o   Crearea și implementarea unei strategii de comunicare către public cu implicarea actorilor interesați

o   Identificarea unor mecanisme și exploatarea resurselor disponibile pentru implementarea planului de acțiune

o   Formarea lucrătorilor de tineret și a celor interesați de implementarea noii politici de tineret (sau revizuită, după caz)

o   Asigurarea unui mecanism de evaluare și monitorizare continuă în baza unor borne stabilite în planul de acțiune

o   Revizuirea planului de acțiune după un anumit timp (dacă este cazul)

foto credit pixbay.com

Elemente importante în dezvoltarea unei politici publice de tineret

Cum se aplică toate acestea la formularea politicilor pentru ca acestea să răspundă preocupărilor specifice ale tinerilor? Provocarea dezvoltării unor politici care afectează în mod direct tinerii este că multe dintre problemele prezentate în recomandarea "Enter!", cum ar fi ocuparea forței de muncă, educația și formarea, sănătatea, locuințele și mediul de viață sunt supuse principiului politici publice. Cu toate acestea, alte domenii de politică se ocupă în mod specific de preocupările tinerilor, cum ar fi problema violenței și rolul activităților de tineret și al organizațiilor de tineret în îmbunătățirea vieții acestora și comunitățile lor.

În dezvoltarea unei politici sau actualizarea unei politici existente, părțile interesate ar trebui invitate să își prezinte propunerile și opinii în timpul consultării, revizuirii, evaluării și "constatării faptelor". În ceea ce privește domeniile de politică în masă, este esențial ca reprezentanți ai tineretului, prin intermediul consiliilor naționale sau locale ale tineretului; alte mecanisme de consultare, să se asigure că acestea se pot angaja cu factori de decizie politică într-un stadiu incipient al dezvoltării politicilor și că acestea sunt recunoscute de către autoritățile politice și administrative interesate și relevante în etapele de dezvoltare a politicilor.

Acest lucru se poate realiza prin stabilirea de parteneriate locale a organizațiilor de tineret care oferă oportunități de convingere și să construiască coaliții cu alte părți interesate într-o campanie prin să influențeze procesul de elaborare a politicilor. În acest fel, politicile naționale pot răspunde și reflectă preocupările tinerilor la nivelul local. Cu toate acestea, o serie de considerente importante trebuie să fie păstrate în minte în formarea unor astfel de coaliții. Parteneriatele locale trebuie să fie conectate la tineri și la nivel local pentru a fi legitime. Tinerii trebuie să fie consultați și implicați în evaluarea procesului de elaborare a politicilor.

Din perspectiva administrației publice, contribuția organizațiile locale de tineret într-un stadiu incipient al dezvoltării politicilor relevante pentru tineret poate contribui la o înțelegere importantă a ceea ce va funcționa și poate duce la mai multe politici adecvate. Participarea directă a tinerilor poate fi, de asemenea, avută în vedere în procese și scopuri concrete și transparente.

Participarea și dialogul cu acești actori relevanți și părțile interesate, inclusiv cu organizațiile care reprezintă tinerii în procesul de elaborare a politicilor publice este cheia procesului democratic, oferind tineretului o voce în deciziile politice care afectează viețile, familiile și comunitățile lor. Pe măsură ce apar noi nevoi sociale, organizațiile de tineret și parteneriatele locale pentru tineret pot juca un rol vital rol în aducerea problemelor drepturilor sociale în atenția autorităților publice influențând astfel orice politică sau politică administrativă și acțiuni pentru a răspunde nevoilor tineretului.

 

Cu toate acestea, dacă este necesară o campanie pentru a lua măsuri politice ce sunt considerate importante nevoi sociale emergente, dar în care există rezistență politică și / sau administrativă la abordare problemei, atunci ar putea fi luate în considerare următoarele puncte:

Comunicare	Campaniile publice vizează convingerea celorlalți, astfel că este esențial să se pună accentul pe educație și informare. Scopul este de a atrage atenția asupra problemei, de a educa populația în sensul mai larg despre aceasta, să motiveze un angajament cât mai mare posibil și să îl facă personalizat pentru publicul țintă.
Cercetare	Este important să știm ce posibile obiecții și opoziții ar putea fi și să fim pregătiți pentru contracararea acestora prin argumente coerente în favoarea dezvoltării unei noi politici.
Cine și pentru ce?	Pe cine vizează campania? Este o campanie națională, regională sau locală? Care este obiectivul: de a obține acte legislative sau administrative?
Resurse	Ce resurse financiare și de personal sunt disponibile pentru a susține o campanie eficientă? Pot partenerii locali să își unească resursele? Este nevoie să lărgiți baza de sprijin a campaniei pentru a accesa mai multe resurse? Cum va fi gestionat acest lucru? Care vor fi prioritățile partenerilor diferiți?
Planificare	Planificați campania ca o serie de etape, fiecare etapă conducând la următoarele și tot așa către progresul campaniei.
Campanie	Publicați argumente clare, simple și de înțeles pentru a răspunde nevoilor sociale emergente, și alegeți ce instrumente veți utiliza, cum ar fi: furnizarea de informații mass-mediei naționale / locale; inițierea petițiilor; lobby pentru factorii de decizie politică și administrativă; dacă este necesar, organizarea de evenimente pașnice de acțiune directă, care vor stârni interesul mass-mediei mai largi, utilizând fotografii de presă, televiziune, radio. Mass-media socială (blog-uri, Twitter, rețele sociale) reprezintă o modalitate foarte eficientă de campanie, de organizare a petițiilor online, de obținere a informațiilor către o audiență mai largă (în special a tinerilor) și construirea de sprijin pentru campanie.
Monitorizarea și evaluarea impactului	Este esențial pentru succesul unei campanii să se măsoare continuu modul în care se desfășoară. Să verificăm dacă își atinge obiectivele originale. Sunt oare publicul, reprezentanții politici și alte părți interesate angajați în soluționarea problemei? Care sunt punctele negative și care sunt cele pozitive? Este necesară schimbarea sau revizuirea strategiei?

3.2 Politici de tineret în România

Legea tinerilor

România are în vigoare o Lege a tinerilor care a fost inițial adoptată în 2006 (Lege nr. 350 din 21/07/2006 Legea tinerilor) și reprezintă principalul document legal care stă la baza cadrului politicilor de tineret în România. În cadrul ei sunt abordate toate tipurile de tineri, dar acordă o atenție specială categoriilor vulnerabile, motiv pentru care și prevede o serie de drepturi.

Legea tinerilor definește din punct de vedere legal o serie de termeni precum: tânăr (persoană între 14 și 35 de ani) sau organizație de și pentru tineret (cel puțin 50% dintre membri sunt tineri sau au ca scop sprijinirea și promovarea drepturilor tinerilor). Totodată stabilește cadrul responsabilităților autorităților centrale și locale în domeniul tineretului precum și cadrul de finanțare și suport a activităților de tineret, definește drepturile tinerilor (parte din procesul de decizie care îi afectează, suport și consiliere, educație și formare, acces la informație, planificare familială, beneficiari și voluntari în programe de mobilitate sau dialog intercultural etc) și stabilește facilitățile de care beneficiază tinerii în domenii precum educația, cultura, sănătatea, voluntariatul, antreprenoriatul, angajabilitatea sau locuințele.

Domeniile cheie în politicile de tineret definite în Legea tinerilor sunt (în ordine alfabetică):

-          angajabilitate

-          dialogul intercultural și combaterea rasismului, xenofobiei și intoleranței

-          includere socială

-          participarea tinerilor (implicarea lor în toate măsurile și programele dezvoltate care îi vizează) precum și la educație și viață culturală

-          voluntariatul de și pentru tineret

Începând cu anul 2010 au existat o serie de inițiative pentru a amenda această lege. În anul 2016 a trecut printr-un amplu proces de consultare inițiat de Ministerul Tineretului și Sportului care viza actualizarea acesteia la nevoile actuale ale tinerilor precum și comasarea prevederilor din alte trei legi cu impact în sectorul de tineret: Legea privind înființarea centrelor de informare și consiliere pentru tineret nr. 333/2006, Legii privind înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Național al Tineretului din România nr. 351/2006 precum și Legea privind instituirea Zilei Naționale a Tineretului nr. 425/2004. Deși adoptată în ședința de Guvern în 8 decembrie 2016, aceasta a fost trimisă înapoi pentru reluarea procesului de către Senat. O nouă propunere a fost înaintată Parlamentului în 2017 care prevede următoarele modificări principale:

-          Introducerea unui capitol dedicat centrelor comunitare pentru tineret care să ofere servicii integrate și personalizate tinerilor din comunitate

-          Introducerea unor măsuri pentru asigurarea protecției și includerii sociale a tinerilor precum și inserției pe piața muncii, precum și pentru prevenirea oricărei forme de discriminare

-          Stabilirea de consilii consultative ale tinerilor la nivel de județ

-          Propunerea unui sprijin financiar pentru activități de tineret la nivelul autorităților centrale și locale

Strategia Națională pentru Tineret

Strategia Națională în domeniul politicii de tineret 2015-2020 (numită în continuare Strategia) a fost adoptată prin Hotărâre de Guvern în ianuarie 2015 și are drept obiective declarate sprijinirea tinerilor pentru a participa la viața economică, socială, culturală și politică, asigurarea de oportunități egale în ceea ce privește educația, angajabilitate precum și condiții decente de viață pentru toți tinerii, inclusive pentru grupurile vulnerabile. Ea a fost dezvoltată pentru a fi inter-relaționată cu strategiile naționale pentru includere socială, educație, angajabilitate și sănătate. Din păcate, însă, aceste strategii sunt abordate fragmentat, fără a exista o politică integrată prin care prevederile acestora să fie implementate holistic.

Strategia este construită pe patru piloni tematici:

●       cultură și educație nonformală

●       sănătate, sport și timp liber

●       participare și voluntariat

●       angajabilitate și anterprenoriat

În plus se bazează și pe un pilon de includere socială, care este abordat  transversal.

Unul din principalele obstacole în implementarea Strategiei este reprezentat de faptul că aceasta a fost adoptată fără a fi însoțită și de un plan de acțiune care să prevadă roluri, responsabilități și, bineînțeles, surse de finanțare. Acesta a fost dezvoltat în anul 2016, dar încă nu a fost adoptat prin Hotărâre de Guvern (cu toate că HG-ul inițial prevede acest lucru)

Un alt obstacol este reprezentat de numărul mare de obiective specifice și grupuri țintă vizate de fiecare din cele patru piloni tematici și cel transversal. În plus, fiecare obiectiv strategic vizează o serie de direcții de acțiune. Astfel strategia cumulează 33 de obiective specifice și nu mai puțin de… 210 direcții de acțiune. Toate acestea se adresează către 34 de grupuri țintă de tineri. Acest lucru face dificil de prioritizat nevoile abordate, strategia devenind mai degrabă o înșiruire de bune intenții fără a fi foarte clar modul în care poate fi pusă în practică. Pentru sinteză, mai jos sunt enumerate doar obiectivele specifice pentru fiecare pilon, precum și grupurile țintă.

3.3 Instrumente de analiza de nevoi și a contextului (SWOT, PESTEL)

Pentru redactarea documentelor de politică publică se recomandă realizarea a două tipuri de analiză: SWOT și PESTEL.

SWOT

Analiza SWOT – Strengths Weaknesses Opportunities Threats = Puncte tari  Puncte slabe Oportunităţi Ameninţări  – este formularea ştiinţifică a procesului de analiză utilizat la luarea unei decizii.

Analiza SWOT este o tehnică ce poate fi utilizată pentru evaluarea unor produse, servicii sau organizaţii astfel încât să fie posibilă luarea unei decizii corecte privind ce mai bună strategie de dezvoltare.

Analiza SWOT reprezintă o modalitate foarte bună de evaluare a stării generale a unei organizaţii astfel încât, să poată fi elaborat un plan de dezvoltare în care să se ţină cont de punctele tari ale acesteia, să se elimine punctele slabe, să se exploateze eficient oportunităţile apărute şi care să permită contracararea eventualelor ameninţări.

Punctele tari

Punctele tari (Strengths) – reprezintă factorii interni care sunt favorabili pentru atingerea obiectivului propus.

Punctele tari se determină utilizând următoarele întrebări :

●       Care sunt avantajele comunității/produsului/organizației faţă de altele similare sau concurente?

●       Cu ce este mai bun ceea ce avem față de alte proiecte similare?

●       Ce puncte tari identifică alţii la noi?

Punctele slabe

Puncte slabe (Weaknesses) – reprezintă factorii interni care pot împiedica atingerea obiectivului propus.

Punctele slabe se determină utilizând următoarele întrebări :

●       Ce poate fi îmbunătăţit ?

●       Ce trebuie evitat ?

●       Ce văd alţii ca puncte slabe ?

Oportunităţile

Oportunităţi (Opportunities) – reprezintă factorii externi care sunt favorabili pentru atingerea obiectivului propus.

Oportunităţile se determină utilizând următoarele întrebări :

●       Ce oportunităţi puteţi identifica?

●       Care sunt tendinţele de care sunteţi conştienţi?

Ameninţările

Ameninţări (Threats) – reprezintă factorii externi care pot împiedica atingerea obiectivului propus.

Ameninţările se identifică utilizând următoarele întrebări :

●       Care sunt obstacolele întâmpinate?

●       Ce face competiţia?

●       Există posibilitatea schimbării legislaţiei, a standardelor sau a grupului țintă?

Întrebările de mai sus sunt orientative, numărul acestora putând fi mult mai mare funcţie de domeniul sau schimbarea pentru care se efectuează analiza SWOT.

 

PESTEL

Atunci când se iniţiază un proiect de lege, o hotărâre, o strategie, când se face scanarea mediului înconjurător, deciziile sunt influenţate de aşa zişii factori PESTEL.

●       Factorii politici. Aceştia se referă la politicile guvernamentale care pot afecta proiectul, ca de exemplu: subvenţiile pentru tinerii agricultori, relaxarea fiscală sau austeritatea, modificarea unor impozite si taxe, susţinerea prin diverse forme ale familiilor tinere, etc.

●       Factorii economici. Aceştia includ ratele dobânzilor cu tendințele lor de modificare pe termen scurt, mediu şi lung, creşterea economică, inflaţia, ratele cursurilor de schimb (o devalorizare a monedei locale încurajează exporturile şi viceversa), creșterea sau scăderea costurilor alimentelor de bază.

●       Factorii sociali. Structura demografică a populaţiei, întinerirea sau îmbătrânirea forţei de muncă, fenomenul de migrație a tinerilor către alte țări care le oferă condiții mai bune de viață, sunt factori care influenţează proiectul, iar aceştia se pot schimba foarte mult dacă în cauză este un proiect pe termen lung.

●       Factorii tehnologici. Noile tehnologii sunt in continuă schimbare şi cei care nu ţin pasul cu ele sunt rapid depăşiţi de cei care reuşesc să se adapteze, de multe ori “din mers”. Acum piaţa se mută pe online unde costurile de întreţinere (cele fixe) şi probabil şi evaziunea fiscală sunt total diferite de modelul clasic. Tinerii folosesc foarte mult mobilul, tablet și își iau informațiile din online, nevoi de a face plăți online și de a scuti timp

●       Factorii ecologici. Aceştia reprezintă schimbările climatice tot mai accelerate, care afectează în cea mai mare măsură calitatea vieții, produsele de consum, transporturile. Tot aici intră şi dorinţa tot mai mare de protejare a mediului înconjurător și cum ar putea schimbarea propusă prin proiectul nostru să susțină mediul.

●       Factorii legislativi. Modificările salariului minim este un bun exemplu dacă ne gândim la un proiect în care ne dorim să creștem angajabilitatea în rândul tinerilor și astfel ar fi mai atrași de salarii mai bune. Tot în această categorie de factori intră şi legislaţia cu privire la Garanția pentru tineret, sprijin pentru activități de tineret, centre de tineret la standarde europene susținute de stat.

3.4 Politica publică de la elaborare la implementare și evaluare

Mai jos, toate etapele prin care trece o politică publică după analiza de nevoi și context:

1. Elaborare document tip draft (context, nevoii, analiză, scop, direcții / domenii, obiective, măsuri, acțiuni, responsabili). Acesta este momentul când analizând toate documentele colectate până acum începem să scriem documentul care va fi propunerea de politică publică și la care de obicei contribuie mai multe persoane cu experiență și se asigură că sunt integrate toate punctele relevante pentru problematica descrisă.

2. Consultarea prin care se verifică conținutul documentului, dacă este realist / agreat de părțile vizate. După elaborarea documentului ne asigurăm că toate părțile care sunt parte din proces, agreează textul și abordarea.

3. Supunerea spre avizare de către autoritățile interesate în aplicarea documentului – înaintarea către consiliul local/ minister. Urmează o etapă în care înaintăm documentul pentru a lua avize pozitive și pentru a ne sigura de suportul tuturor celor interesați pentru următoarea etapă.

4. Punerea documentului în consultare publică (minim 30 de zile). Chiar dacă am analizat și implicat un număr reprezentativ de persoane, ong-uri și instituții, este obligatorie o lună de consultare publică în care avem ca sarcină promovarea cât mai largă a propunerii pentru a ne asigura că cei care vor și pot să contribuie, o vor face, fie că este în favoarea propunerii sau nu.

5. Adoptarea documentului poate fi realizată de către instituția unde este depusă și depinde de multe ori de proceduri interne și termene. Este bine să le cunoaștem în avans și să ne încadrăm în timpii propuși.

6. Implementarea politicii publice depinde de mai mulți factori și aceștia ar trebui stipulați în document, cine este responsabil și de ce anume pentru a putea contribui în parteneriate alături de cei responsabili sau pentru a putea monitoriza procesul.

7. Evaluarea politicii publice. În baza procesului de monitorizare și a indicatorilor propuși în document analizăm periodic rezultatele și modul în care acestea au fost obținute. Dacă observăm nereguli sau nerespectarea procedurilor adoptate și a acțiunilor propuse, ne adresăm celor responsabili, și după caz, reluăm anumite procese de consultare.

3.5 Cum se scrie o rezoluție de politici de tineret

Înainte de a răspunde la cum, ar trebuie să abordăm alte patru întrebări: ce, cine, când și de ce?

Ce este o rezoluție? Pe scurt, un document care conține o serie de probleme identificate la nivel social care sunt relevante pentru una sau mai multe categorii de tineri și propune soluții care pot să vină în întâmpinarea nevoilor acestor categorii. Rezoluția este doar un prim pas în care actorii cointeresați fac propuneri, pentru ca ea să se transforme sau să modifice o politică publică, ea trebuie să intre în proces de dezbatere publică și să fie aprobată sau acceptată de organismele responsabile pentru implementarea problemelor identificate.

Cine scrie rezoluția? În principiu orice actor implicat și care poate fi afectat de problematica rezoluției. În cazul politicilor de tineret aceștia pot fi organizații neguvernamentale, partide politice, sindicate, patronate (în special organizațiile de tineret ale acestora) sau alte grupări civice, pentru a da câteva exemple. Cele mai multe rezoluții au autori multipli pentru că un document de politică publică presupune alinierea mai multor grupuri de interes care să ajungă la un consens sau să fie interesate pentru găsirea unei soluții de compromis. Pentru ca aceasta să aibă șanse cât mai mari de a intra pe agenda publică, reprezentativitatea celor care sunt implicați în scrierea și susținerea rezoluției este foarte importantă.

foto credit pixbay.com

Când? Pentru ca o rezoluție să fie luată în considerare este important ca încadrarea în timp să fie relevantă. Astfel ea va avea sorți de izbândă dacă va fi elaborată atunci când problema abordată este una reală, stringentă și relevantă pentru o categorie largă de tineri sau are un impact social mare. În cazul în care rezoluția își propune să amendeze sau să atragă atenția asupra unei politici publice este important de luat în considerația care ar fi momentul cel mai potrivit (ex. dacă se inițiază o consultare publică să fie gata înainte ca aceasta să își încheie perioada de colectare a punctelor de vedere)

De ce? Scopul final al oricărei rezoluții este ca aceasta să fie preluată într-o sau  să devină politică publică sau să dea feedback din partea celor vizați pentru o politică publică. Ideal ar fi ca toate sau un număr cât mai mare de soluții propuse să fie preluate. Pentru ca acest lucru să se întâmple este important ca ea să îndeplinească două condiții: 1) să răspundă unor nevoi cât mai clare și evidente și 2) să întrunească consens sau să răspundă intereselor unui număr cât mai mare de actori implicați.

Cum? Mai jos găsiți un exemplu de rezoluție tip Model al Organizației Națiunilor Unite care are un format simplu dar și eficient și ușor de urmărit. Un astfel de model are următoarele elemente componente: introducere, preambul și propuneri operative.

Paragraful de introducere conține numele și informații ale “sponsorilor” (actorii care inițiază rezoluția, cei care scriu efectiv rezoluția), semnatarii (care sunt, de fapt, alte instituții și organizații decât sponsorii ce sunt afectate sau interesate de temă sau de discuțiile în jurul ei, uneori pot fi cei către care se adresează pentru soluționare cei implicați în elaborarea rezoluției) și titlul sau tema abordată.

Preambulul conține o serie de clauze de context cum ar fi, de exemplu, alte documente relevante, date, statistici etc prin care se evidențiază problema abordată și nevoia ei de a fi rezolvată. Din el ar trebuie să reiasă motivul pentru care este necesară rezoluția precum și ce alte măsuri sau politici conexe mai există. Astfel, preambulul poate fi format din fraze care vizează:

-          referințe la rezoluții, politici, strategii, legi, tratate sau convenții relevante pentru tema aflată în discuție

-          demersuri la nivel regional, național sau internațional realizate atât la nivel guvernamental, de autorități publice dar și din zona societății civile și a organizațiilor neguvernamentale

-          declarații ale unor persoane publice relevante

-          informații de context, fapte, statistici, cercetări, documente de impact cu privire la temă și importanța, impactul și semnificația lor.

Pentru a da mai multă greutate, o serie de sintagme pot fi folosite precum:  afirmând, alarmați de, așteptând să,  în acord cu, conștienți de, convinși că,  încrezători că,  ținând cont de, profund conștienți, convinși, îngrijorați, preocupați etc, regretând că, subliniind etc)

Propunerile operative constau, de fapt, în o înșiruire de clauze “la liniuță” prin care sponsorii propun o serie de soluții la problema identificată pentru a răspunde cât mai bine nevoilor grupului țintă. În acest sens se recomandă să fie abordate soluțiile în concordanță cu fiecare propunere operativă, iar o serie de verbe active pot ajuta pentru elaborarea lor (cum ar fi: acceptă, afirmă, admite, amintește, aprobă, atrage atenția, autorizează, cheamă, condamnă, confirmă, consideră, declară, declamă, desemnează, exprimă, invită, încurajează, observă, proclamă, reafirmă,  recomandă, regretă, solicită, sprijină etc).